Haihui prin bibliotecile Saharei

Se apropie vacanta. Si de fiecare data in aceasta perioada o parte din mine, cea vagaboanda si nomada, se trezeste. Scot de pe rafturile prafuite colectia pretioasa a revistei National Geografic, si sunt gata de evadare.

Destinatia din acesta vacanta? Unii spun, la mare, la munte, pe Coasta de Azur...Nu. Scutur nervos din cap, deschid harta Africii si adulmec cu pofta drumurile inghitite de dunele de nisip. Din Sahara marocana, degetul imi aluneca mai jos, mai spre Sud si se afunda in inima desertului mauritanian. 

Incatusat intr-o tacere de plumb, aidoma unei bijuterii pierdute in nuditatea vertiginoasa a Saharei: Chinguetti. Considerat ca cel de-al 7-lea oras al islamului sunit, Chinguetti adaposteste una din cele mai vechi biblioteci din lume.

Inainte de a se scufunda in uitare, Cinguetti a fost rascrucea comertului transaharian intre Maroc, Algeria, Senegal, Mali si Sudan. Aproape 30 000 de camile tranzitau pe aici in fiecare noapte, oraselul fiind o halta propice caravanelor. Azi, nu a mai ramas nimic din acea glorie trecuta. Doar maiestria dunelor, un cer albastru si implacabil si o biblioteca. 

Inghitita de nisip, biblioteca din Cinguetti se zbate intre viata si moarte. Seif Islam detine cheia acestei bijuterii roase de molii si de timp. De sub tunica sa colorata, Seif scoate o cheie cu o forma bizara. De origine yemenita, avand forma unei perii de dinti preistorice, acest tip de chei le mai gasiti si in Mali, in Tara Dogon sau in Maroc. 

Si de fiecare data, cand un strain se avantureaza printre ruinele din Chinguetti, Seif e pregatit sa împinga usa bibliotecii. Inauntru, pe rafturi prafuite, se odihneste o mare parte din stiinta lumii arabe: tratate de astrologie, astronomie sau matematica din secolul al 18lea, un Coran decorat cu delicatete cu pudra din aur, si chiar si un act de casatorie din secolul al 13-lea. 

Aici, in aceasta camera obscura, timpul e suspendat in mijlocul istoriei umanitatii. Insa aceasta parte a istoriei este amenintata de incalzirea globala, de dunele de nisip gurmande care rontaie pe zi ce trece inca o bucatica din Chinguetti, de ploile torentiale, dar si mai rau...de uitare. 

UNESCO a declarat biblioteca din Chinguetti ca fiind patrimoniu al umanitatii. Intre timp, aceasta declaratie a ramas un gest frumos, un document bine aranjat intr-o baza de date informatizate, undeva in Paris. Cu promisiunea de a face ceva, candva, pentru salvarea bibliotecii din Cinguetti.