Cu cipicii prin Marrakech

De cand sunt in Marrakech, am facut o adevarata pasiune pentru...cipiceii marocani.

Lucrati manual, dintr-o piele extrem de moale,

împodobiti cu paiete,

papuceii traditionali marocani au devenit o fascinatie pentru turisti. 

Ba mai mult, nu mica mi-a fost surpriza de a vedea faimosii baboushi in vitrinele chic ale unor magazine din Paris sau Londra.

Poate mai putin chic, taraba lui Sidi Abdu, ascunsa undeva in bazarul din Marrakech, ramane adresa mea preferata. 

Pentru ca Sidi Abdu stie sa-mi confectioneze cipiceii pe masura si dupa bunul meu plac. Si pentru ca in taraba lui Sidi Abdu am gustat poate cel mai bun ceai de menta din Marrakech. Fiind un comerciant innascut, Sidi Abdu isi alinta intotdeauna clientii cu un ceai de menta si o prajitura de migdale.

PS: Daca doriti baboushi marocani, puteti sa trimiteti comanda: 

office@essenceboheme.com

Féminité du Bois în Marrakech

Exista un creator francez de parfumuri care îmi da senzatia de a îngloba toata magia orientala a Marrakech-ului: Serge Lutens.  

Serge Lutens a ales ca resedinta principala Marrakechul: un univers sublim al esentelor, a aromelor si culorilor.

Parfumul pe care il ador de Serge Lutens, Féminité du Bois (Shesheido): "In 1968, in timpul primului meu voiaj in Marrakech, am gasit in bazar cedru de Atlas. Aromele sale cremoase, dulci si senzuale mi-au dat imedat ideea de a crea un parfum: Féminité du Bois. "

Au urmat momentele florale: Fleurs d'oranger, Rose de nuit, Un lys, Datura noir, Tubéreuse criminelle, aromele mistice si poetice inspirate din Biblie si din legendele orientale:  Arabie, Muscs Koublaï Khan, Rahat Loukoum, Chergui, Fumerie turque.

De ce Marrakech?

"...Maroc, Marrakech. Traiesc aici de cativa ani si nu as mai putea sa parasesc acest loc. Bazarurile, mirodenile, senzualitatea...Aici am o senzatie de profunzime pe care nu am resimtit-o niciunde atat de puternic. Ador sa ma plimb seara, cand strazile inguste ale Marrakechului sunt îmbibate de toate parfumurile ale caror arome sunt exacerbate de soarele zilei."

"Marrakech nu este un oras unde putem decide de un itinerar, ci el însusi va duce de nas, de la cartierul vopsitorilor impregnat de mirosurile dulci si linistitoare ale pieilor parfumate cu chimion sau apa de portocal, pana la cartierul covoarelor. "

Iar acest univers este indispensabil pentru Serge Lutens. Parfumurile sale se nasc dintr-o atmosfera invizibila, dintr-o bucata de lemn, un poem a lui Baudelaire sau dintr-un fragment din Proust,

"dintr-o amintire din trecut sau pur si simplu dintr-o dorinta care provoaca si care necesita sa fie pusa in prezent"

http://www.sergelutens.com/

Marrakech Express

Am o enorma afinitate pentru stilul boho sau bohemian chic. Si spre marea mea satisfactie, trendul acestei veri e intitulat...Marrakech Express. Da, marii creatori, Ralph Laurent, Gucci, Cloé si lista continua, au optat pentru stilul inspirat din culorile si atmosfera bazarurilor din Marrakech. Artistic si boem dar in acelasi timp elegant si feminin. Intr-un cuvant: glamour!

Cateva din modelele mele preferate din colecta primavara - vara Marrakech Express:

Reem Acra

Ralph Laurent

Jean Paul Gauthier

Lacoste

Emmanuel Ungaro

Matthew Williamson

Gucci

Harem by Chloé

Alexis Mabille

Un Saint Tropez nord african

Totul a inceput in 1999. O emisiune foarte populara in Franta, emisiunea Capital difuzata pe postul de televiziune privat M6, arata cum in Marrakech se poate achizitiona un somptuos palat de sultan la pretul unei casute din periferia oraselor franceze. Cine ar fi crezut ca aceasta informatie va crea o adevarata avalansa imobiliara?

In ultimii 10 ani, mii de riaduri (case traditionale marocane) au fost vandute francezilor iar preturile au crescut vertiginos.

 

Unii si-au transformat riadul intr-un adevarat palat de o mie si una de nopti pentru a-si petrece vacantele sau doar pentru un weekend mai lung.

Alti, au decis sa-si deschida o pensiune. Astazi, exista 700 pensiuni in Medina Marrakech-ului, detinute de francezi, belgieni, elvetieni sau englezi.

Alain C. locuieste in Lyon insa are si un riad in nordul Medinei din Marrakech. Initial, Alain intentiona sa-si cumpere un apartament in sudul Frantei. Insa cu bugetul sau de 120 000 de euro ar fi putut achizitiona o garsionera in Montpellier sau un splendid riad in Marrakech. 

Nu, Alain nu a ezitat si a optat pentru investitia din Marrakech. In ciuda crizei imobiliare actuale riadul lui Alain valoreaza astazi de 3 ori mai mult decat la achizitie. 

Astazi, Marrakech a devenit un Saint Tropez nord african iar numele proprietarilor de riaduri si vile somptuoase sunt din ce in ce mai celebre: de la fostul presedinte francez Jacques Chirac la Agnelli (Hermes) sau Richard Branson (Virgin), lista e lunga.

Insa reversul medaliei este ca Marrakech, acest nou Eldorado imobiliar, isi pierde autenticitatea pe zi ce trece, iar coruptia sau bacsisurile in domeniu au devenit o banalitate.

Photo: http://www.design-crisis.com

Haihui prin bibliotecile Saharei

Se apropie vacanta. Si de fiecare data in aceasta perioada o parte din mine, cea vagaboanda si nomada, se trezeste. Scot de pe rafturile prafuite colectia pretioasa a revistei National Geografic, si sunt gata de evadare.

Destinatia din acesta vacanta? Unii spun, la mare, la munte, pe Coasta de Azur...Nu. Scutur nervos din cap, deschid harta Africii si adulmec cu pofta drumurile inghitite de dunele de nisip. Din Sahara marocana, degetul imi aluneca mai jos, mai spre Sud si se afunda in inima desertului mauritanian. 

Incatusat intr-o tacere de plumb, aidoma unei bijuterii pierdute in nuditatea vertiginoasa a Saharei: Chinguetti. Considerat ca cel de-al 7-lea oras al islamului sunit, Chinguetti adaposteste una din cele mai vechi biblioteci din lume.

Inainte de a se scufunda in uitare, Cinguetti a fost rascrucea comertului transaharian intre Maroc, Algeria, Senegal, Mali si Sudan. Aproape 30 000 de camile tranzitau pe aici in fiecare noapte, oraselul fiind o halta propice caravanelor. Azi, nu a mai ramas nimic din acea glorie trecuta. Doar maiestria dunelor, un cer albastru si implacabil si o biblioteca. 

Inghitita de nisip, biblioteca din Cinguetti se zbate intre viata si moarte. Seif Islam detine cheia acestei bijuterii roase de molii si de timp. De sub tunica sa colorata, Seif scoate o cheie cu o forma bizara. De origine yemenita, avand forma unei perii de dinti preistorice, acest tip de chei le mai gasiti si in Mali, in Tara Dogon sau in Maroc. 

Si de fiecare data, cand un strain se avantureaza printre ruinele din Chinguetti, Seif e pregatit sa împinga usa bibliotecii. Inauntru, pe rafturi prafuite, se odihneste o mare parte din stiinta lumii arabe: tratate de astrologie, astronomie sau matematica din secolul al 18lea, un Coran decorat cu delicatete cu pudra din aur, si chiar si un act de casatorie din secolul al 13-lea. 

Aici, in aceasta camera obscura, timpul e suspendat in mijlocul istoriei umanitatii. Insa aceasta parte a istoriei este amenintata de incalzirea globala, de dunele de nisip gurmande care rontaie pe zi ce trece inca o bucatica din Chinguetti, de ploile torentiale, dar si mai rau...de uitare. 

UNESCO a declarat biblioteca din Chinguetti ca fiind patrimoniu al umanitatii. Intre timp, aceasta declaratie a ramas un gest frumos, un document bine aranjat intr-o baza de date informatizate, undeva in Paris. Cu promisiunea de a face ceva, candva, pentru salvarea bibliotecii din Cinguetti.

"Shhhttt" spune Ministrul muezinului, "turistii dorm"...

Marocul este o tara turistica. Da, evident. Dar Marocul este si o tara musulmana. Da, moderata, deschisa celorlalte culturi si religii. Deci, nici un inconvenient. 

Si totusi se pare ca exista unul. In Islam, chemarea la rugaciune se face de 5 ori pe zi. In timpul zilei, muezinul si cantul acestuia suna oarecum exotic pentru majoritatea turistilor. Doar ca exotismul poate sa paleasca atunci cand primul apel la rugaciune se face la 4 dimineata.

Nouzha Skalli, Ministrul marocan al Familiei a provocat indignare sugerand muezinilor sa faca mai putina galagie dis de dimineata pentru a nu-i trezi pe turisti. Cu bune intentii, Nouzha a propus ca volumul difuzoarelor care amplifica chemarea la rugaciune sa fie redus, in special in zonele turistice.

Cine isi permite sa atace chemarea la rugaciune? Pe langa viziunea pro europeana, minstrul nu e nici macar ministru e ..."ministra". Da, al doilea pacat al Nouzhei Skalli e de a fi "MINSTRA". Islamistii radicali au cautat nod in papura ministrei, cerandu-i demisia.

Chemarea la rugaciune este o traditie in Islam care dureaza de pe vremea Profetului Muhammad, cand primul muezin strabatea strazile pentru a-i chema pe credinciosi la rugaciune. Mai tarziu, chemarea a inceput sa se faca din minaret. Din acel moment, acest tip de slujba era oferit de preferinta orbilor. De ce? O simpla chestiune practica: fiind orb, muezinul nu va trage cu ochiul in curtea oamenilor din varful minaretului. 

Insa pe vremea aceea nu existau difuzoare pe minarete si nici turisti. Si cu atat mai putin doamne ministru. 

Cativa intelectuali i-au luat apararea doamnei Skalli. Ahmed Benchemsi, redactor sef al unei reviste in limba franceza, a criticat si el zgomotul matinal spunand ca nu numai turistii sunt perturbati dar si copiii.  "De ce oamenii nu protesteaza? Pentru ca le e teama de a fi catalogati ca nefiind buni Musulmani. A ataca muezinii si decibelii chemarii la rugaciune inseamna a ataca rugaciunea in sine si Islamul", a adaugat jurnalistul marocan.

Intre timp, doamna Skalli a scaldat-o in alte ape. Si a ramas doamna Ministru. Turistii continua sa vina in Maroc - anul trecut 7 milioane de turisti au vizitat regatul nord african. Si in fiecare dimineata, la ora 4, muezini clar vazatori urca in minarete si isi cheama credinciosii la rugaciune. 

In vizita la Yves Saint Laurent

Imaginati-va o dupamiaza într-un univers al elegantei, al artei... într-un paradis al plantelor exotice. O dupamiaza în gradinile creatorului de haute couture, Yves Saint Laurent. In Paris? Londra? Milano? Nu, nu...

In iunie, în Marrakech, caldura atinge adesea 50 de grade. Motociclete, circulatie intensa, poluare. Oh, adesea dupa ce am hoinarit haihui prin bazaruri imi tarasc babusii obositi spre Bulevardul Mohammed V, prima strada la stanga si în sfarsit, o poarta albastra nuanta cobalt. Vreau sa sun. Clopotelul nu merge. Insa la un gemulet, o doamna îmi întinde un bilet. Pentru aceasta vizita, 3 euro.

Dincolo de zidurile înalte si de portita albastru-cobalt, un colt de paradis: Gradinile Majorelle.

 

Ma instalez pe o banca. Si rememorez momentul cand am descoperit pentru prima oara Marrakech-ul. Ce m-a sedus? Poate ca aidoma creatorului acestei Gradini, lumina speciala si culorile.  

In 1919 pictorul francez Jacques Majorelle paraseste Parisul pentru Marrakech unde isi construieste o casa stil art deco inspirata din arhitectura Palatului Bahia si din stilul Corbusier. Pregateste el însusi culoarea pentru fatada: un albastru unic, unic în lume. Albastru majorelle.

Colectionar de plante exotice, Jacques realizeaza  o capodopera botanica: peste 300 de specii de plante înconjurate de zeci de fântani. 

Dupa moartea pictorului francez, Gradinile au ramas în paragina timp de aproape 20 de ani. Fascinat de Marrakech, celebrul creator de moda Yves Saint Laurent si partenerul sau, omul de afaceri Pierre Bergé, achizitioneaza în 1980 aceasta proprietate. 

De altfel, urna cu cenusa lui Yves Saint Laurent a fost depusa în Gradinile Majorelle.

P.S. Despre casa lui YSL în Gradinile Majorelle, Villa Oasis, am gasit un excelent reportaj în Marie Claire punct ro:

http://www.marieclaire.ro/video/casa-legendei-fashion-ysl-1190