Fragmente din Marrakech

Cu cipicii prin Marrakech

2009-07-12T02:09:00.000-07:00

De cand sunt in Marrakech, am facut o adevarata pasiune pentru...cipiceii marocani.

Lucrati manual, dintr-o piele extrem de moale,

împodobiti cu paiete,

papuceii traditionali marocani au devenit o fascinatie pentru turisti.

Ba mai mult, nu mica mi-a fost surpriza de a vedea faimosii baboushi in vitrinele chic ale unor magazine din Paris sau Londra.

Poate mai putin chic, taraba lui Sidi Abdu, ascunsa undeva in bazarul din Marrakech, ramane adresa mea preferata.

Pentru ca Sidi Abdu stie sa-mi confectioneze cipiceii pe masura si dupa bunul meu plac. Si pentru ca in taraba lui Sidi Abdu am gustat poate cel mai bun ceai de menta din Marrakech. Fiind un comerciant innascut, Sidi Abdu isi alinta intotdeauna clientii cu un ceai de menta si o prajitura de migdale.

PS: Daca doriti baboushi marocani, puteti sa trimiteti comanda:

office@essenceboheme.com

Féminité du Bois în Marrakech

2009-07-06T03:27:00.000-07:00

Exista un creator francez de parfumuri care îmi da senzatia de a îngloba toata magia orientala a Marrakech-ului: Serge Lutens.

Serge Lutens a ales ca resedinta principala Marrakechul: un univers sublim al esentelor, a aromelor si culorilor.

Parfumul pe care il ador de Serge Lutens, Féminité du Bois (Shesheido): "In 1968, in timpul primului meu voiaj in Marrakech, am gasit in bazar cedru de Atlas. Aromele sale cremoase, dulci si senzuale mi-au dat imedat ideea de a crea un parfum: Féminité du Bois. "

Au urmat momentele florale: Fleurs d'oranger, Rose de nuit, Un lys, Datura noir, Tubéreuse criminelle, aromele mistice si poetice inspirate din Biblie si din legendele orientale: Arabie, Muscs Koublaï Khan, Rahat Loukoum, Chergui, Fumerie turque.

De ce Marrakech?

"...Maroc, Marrakech. Traiesc aici de cativa ani si nu as mai putea sa parasesc acest loc. Bazarurile, mirodenile, senzualitatea...Aici am o senzatie de profunzime pe care nu am resimtit-o niciunde atat de puternic. Ador sa ma plimb seara, cand strazile inguste ale Marrakechului sunt îmbibate de toate parfumurile ale caror arome sunt exacerbate de soarele zilei."

"Marrakech nu este un oras unde putem decide de un itinerar, ci el însusi va duce de nas, de la cartierul vopsitorilor impregnat de mirosurile dulci si linistitoare ale pieilor parfumate cu chimion sau apa de portocal, pana la cartierul covoarelor. "

Iar acest univers este indispensabil pentru Serge Lutens. Parfumurile sale se nasc dintr-o atmosfera invizibila, dintr-o bucata de lemn, un poem a lui Baudelaire sau dintr-un fragment din Proust,

"dintr-o amintire din trecut sau pur si simplu dintr-o dorinta care provoaca si care necesita sa fie pusa in prezent"

http://www.sergelutens.com/

Marrakech Express

2009-06-29T04:08:00.001-07:00

Am o enorma afinitate pentru stilul boho sau bohemian chic. Si spre marea mea satisfactie, trendul acestei veri e intitulat...Marrakech Express. Da, marii creatori, Ralph Laurent, Gucci, Cloé si lista continua, au optat pentru stilul inspirat din culorile si atmosfera bazarurilor din Marrakech. Artistic si boem dar in acelasi timp elegant si feminin. Intr-un cuvant: glamour!

Cateva din modelele mele preferate din colecta primavara - vara Marrakech Express:

Reem Acra

Ralph Laurent

Jean Paul Gauthier

Lacoste

Emmanuel Ungaro

Matthew Williamson

Gucci

Harem by Chloé

Alexis Mabille

Un Saint Tropez nord african

2009-06-27T11:42:00.000-07:00

Totul a inceput in 1999. O emisiune foarte populara in Franta, emisiunea Capital difuzata pe postul de televiziune privat M6, arata cum in Marrakech se poate achizitiona un somptuos palat de sultan la pretul unei casute din periferia oraselor franceze. Cine ar fi crezut ca aceasta informatie va crea o adevarata avalansa imobiliara?

In ultimii 10 ani, mii de riaduri (case traditionale marocane) au fost vandute francezilor iar preturile au crescut vertiginos.

Unii si-au transformat riadul intr-un adevarat palat de o mie si una de nopti pentru a-si petrece vacantele sau doar pentru un weekend mai lung.

Alti, au decis sa-si deschida o pensiune. Astazi, exista 700 pensiuni in Medina Marrakech-ului, detinute de francezi, belgieni, elvetieni sau englezi.

Alain C. locuieste in Lyon insa are si un riad in nordul Medinei din Marrakech. Initial, Alain intentiona sa-si cumpere un apartament in sudul Frantei. Insa cu bugetul sau de 120 000 de euro ar fi putut achizitiona o garsionera in Montpellier sau un splendid riad in Marrakech.

Nu, Alain nu a ezitat si a optat pentru investitia din Marrakech. In ciuda crizei imobiliare actuale riadul lui Alain valoreaza astazi de 3 ori mai mult decat la achizitie.

Astazi, Marrakech a devenit un Saint Tropez nord african iar numele proprietarilor de riaduri si vile somptuoase sunt din ce in ce mai celebre: de la fostul presedinte francez Jacques Chirac la Agnelli (Hermes) sau Richard Branson (Virgin), lista e lunga.

Insa reversul medaliei este ca Marrakech, acest nou Eldorado imobiliar, isi pierde autenticitatea pe zi ce trece, iar coruptia sau bacsisurile in domeniu au devenit o banalitate.

Photo: http://www.design-crisis.com

Haihui prin bibliotecile Saharei

2009-06-20T04:22:00.000-07:00

Se apropie vacanta. Si de fiecare data in aceasta perioada o parte din mine, cea vagaboanda si nomada, se trezeste. Scot de pe rafturile prafuite colectia pretioasa a revistei National Geografic, si sunt gata de evadare.

Destinatia din acesta vacanta? Unii spun, la mare, la munte, pe Coasta de Azur...Nu. Scutur nervos din cap, deschid harta Africii si adulmec cu pofta drumurile inghitite de dunele de nisip. Din Sahara marocana, degetul imi aluneca mai jos, mai spre Sud si se afunda in inima desertului mauritanian.

Incatusat intr-o tacere de plumb, aidoma unei bijuterii pierdute in nuditatea vertiginoasa a Saharei: Chinguetti. Considerat ca cel de-al 7-lea oras al islamului sunit, Chinguetti adaposteste una din cele mai vechi biblioteci din lume.

Inainte de a se scufunda in uitare, Cinguetti a fost rascrucea comertului transaharian intre Maroc, Algeria, Senegal, Mali si Sudan. Aproape 30 000 de camile tranzitau pe aici in fiecare noapte, oraselul fiind o halta propice caravanelor. Azi, nu a mai ramas nimic din acea glorie trecuta. Doar maiestria dunelor, un cer albastru si implacabil si o biblioteca.

Inghitita de nisip, biblioteca din Cinguetti se zbate intre viata si moarte. Seif Islam detine cheia acestei bijuterii roase de molii si de timp. De sub tunica sa colorata, Seif scoate o cheie cu o forma bizara. De origine yemenita, avand forma unei perii de dinti preistorice, acest tip de chei le mai gasiti si in Mali, in Tara Dogon sau in Maroc.

Si de fiecare data, cand un strain se avantureaza printre ruinele din Chinguetti, Seif e pregatit sa împinga usa bibliotecii. Inauntru, pe rafturi prafuite, se odihneste o mare parte din stiinta lumii arabe: tratate de astrologie, astronomie sau matematica din secolul al 18lea, un Coran decorat cu delicatete cu pudra din aur, si chiar si un act de casatorie din secolul al 13-lea.

Aici, in aceasta camera obscura, timpul e suspendat in mijlocul istoriei umanitatii. Insa aceasta parte a istoriei este amenintata de incalzirea globala, de dunele de nisip gurmande care rontaie pe zi ce trece inca o bucatica din Chinguetti, de ploile torentiale, dar si mai rau...de uitare.

UNESCO a declarat biblioteca din Chinguetti ca fiind patrimoniu al umanitatii. Intre timp, aceasta declaratie a ramas un gest frumos, un document bine aranjat intr-o baza de date informatizate, undeva in Paris. Cu promisiunea de a face ceva, candva, pentru salvarea bibliotecii din Cinguetti.

"Shhhttt" spune Ministrul muezinului, "turistii dorm"...

2009-06-17T04:10:00.001-07:00

Marocul este o tara turistica. Da, evident. Dar Marocul este si o tara musulmana. Da, moderata, deschisa celorlalte culturi si religii. Deci, nici un inconvenient.

Si totusi se pare ca exista unul. In Islam, chemarea la rugaciune se face de 5 ori pe zi. In timpul zilei, muezinul si cantul acestuia suna oarecum exotic pentru majoritatea turistilor. Doar ca exotismul poate sa paleasca atunci cand primul apel la rugaciune se face la 4 dimineata.

Nouzha Skalli, Ministrul marocan al Familiei a provocat indignare sugerand muezinilor sa faca mai putina galagie dis de dimineata pentru a nu-i trezi pe turisti. Cu bune intentii, Nouzha a propus ca volumul difuzoarelor care amplifica chemarea la rugaciune sa fie redus, in special in zonele turistice.

Cine isi permite sa atace chemarea la rugaciune? Pe langa viziunea pro europeana, minstrul nu e nici macar ministru e ..."ministra". Da, al doilea pacat al Nouzhei Skalli e de a fi "MINSTRA". Islamistii radicali au cautat nod in papura ministrei, cerandu-i demisia.

Chemarea la rugaciune este o traditie in Islam care dureaza de pe vremea Profetului Muhammad, cand primul muezin strabatea strazile pentru a-i chema pe credinciosi la rugaciune. Mai tarziu, chemarea a inceput sa se faca din minaret. Din acel moment, acest tip de slujba era oferit de preferinta orbilor. De ce? O simpla chestiune practica: fiind orb, muezinul nu va trage cu ochiul in curtea oamenilor din varful minaretului.

Insa pe vremea aceea nu existau difuzoare pe minarete si nici turisti. Si cu atat mai putin doamne ministru.

Cativa intelectuali i-au luat apararea doamnei Skalli. Ahmed Benchemsi, redactor sef al unei reviste in limba franceza, a criticat si el zgomotul matinal spunand ca nu numai turistii sunt perturbati dar si copiii. "De ce oamenii nu protesteaza? Pentru ca le e teama de a fi catalogati ca nefiind buni Musulmani. A ataca muezinii si decibelii chemarii la rugaciune inseamna a ataca rugaciunea in sine si Islamul", a adaugat jurnalistul marocan.

Intre timp, doamna Skalli a scaldat-o in alte ape. Si a ramas doamna Ministru. Turistii continua sa vina in Maroc - anul trecut 7 milioane de turisti au vizitat regatul nord african. Si in fiecare dimineata, la ora 4, muezini clar vazatori urca in minarete si isi cheama credinciosii la rugaciune.

In vizita la Yves Saint Laurent

2009-06-12T04:20:00.001-07:00

Imaginati-va o dupamiaza într-un univers al elegantei, al artei... într-un paradis al plantelor exotice. O dupamiaza în gradinile creatorului de haute couture, Yves Saint Laurent. In Paris? Londra? Milano? Nu, nu...

In iunie, în Marrakech, caldura atinge adesea 50 de grade. Motociclete, circulatie intensa, poluare. Oh, adesea dupa ce am hoinarit haihui prin bazaruri imi tarasc babusii obositi spre Bulevardul Mohammed V, prima strada la stanga si în sfarsit, o poarta albastra nuanta cobalt. Vreau sa sun. Clopotelul nu merge. Insa la un gemulet, o doamna îmi întinde un bilet. Pentru aceasta vizita, 3 euro.

Dincolo de zidurile înalte si de portita albastru-cobalt, un colt de paradis: Gradinile Majorelle.

Ma instalez pe o banca. Si rememorez momentul cand am descoperit pentru prima oara Marrakech-ul. Ce m-a sedus? Poate ca aidoma creatorului acestei Gradini, lumina speciala si culorile.

In 1919 pictorul francez Jacques Majorelle paraseste Parisul pentru Marrakech unde isi construieste o casa stil art deco inspirata din arhitectura Palatului Bahia si din stilul Corbusier. Pregateste el însusi culoarea pentru fatada: un albastru unic, unic în lume. Albastru majorelle.

Colectionar de plante exotice, Jacques realizeaza o capodopera botanica: peste 300 de specii de plante înconjurate de zeci de fântani.

Dupa moartea pictorului francez, Gradinile au ramas în paragina timp de aproape 20 de ani. Fascinat de Marrakech, celebrul creator de moda Yves Saint Laurent si partenerul sau, omul de afaceri Pierre Bergé, achizitioneaza în 1980 aceasta proprietate.

De altfel, urna cu cenusa lui Yves Saint Laurent a fost depusa în Gradinile Majorelle.

P.S. Despre casa lui YSL în Gradinile Majorelle, Villa Oasis, am gasit un excelent reportaj în Marie Claire punct ro:

http://www.marieclaire.ro/video/casa-legendei-fashion-ysl-1190

Sweet Morocco

2009-06-09T03:57:00.000-07:00

Unele lucruri nu pot fi explicate sau povestite. Ci pur si simplu contemplate, privite sau gustate...

Hippie surf trail Morocco

2009-05-29T02:33:00.000-07:00

Zilele trecute am descoperit un loc incredibil in sudul Marocului: Taghazout. In anii '60 Taghazout a fost un mic paradis hippie. Astazi, atmosfera sa chill out si valurile zbuciumate ale Atlanticului atrag surferii din lumea intreaga.

Taghazout e in afara timpului. Daca cautati un hotel pretentios, puteti fi sigur ca nu veti gasi. Taghazout e doar un mic sat berber de pescari pe malurile Atlanticului.

Insa aici, localnicii au pastrat anumite obiceiuri din anii '60. Odata ajuns in sat, primul popas pentru surferi se cheama...Hash Point.

Ne-am cazat intr-un hotel simplu dar foarte curat. Spre seara un cuplu de englezi ne-au invitat la un restaurant de pescari: Café Restaurant Tenerife. Ne-am asezat pe terasa. Oh dear, o portie delicioasa de peste asortata cu legume...Da, trebuie sa recunosc, in Taghazout puteti fi sigur ca veti manca cele mai gustoase preparate de peste,

si ca veti bea, poate nu un vin alb, dar un ceai de menta cu siguranta.

Odata cu apusul soarelui, difuzoarele din restaurante sunt reduse la tacere. Muezinul isi cheama credinciosii la rugaciune, in timp ce surferii se odihnesc pe banchetele din lemn acoperite cu frumoase cuverturi berbere.

Si a doua zi, dis de dimineata, surferii se reintorc pe valurile zbuciumate in timp ce zeci de barcute albastre de pescari pleaca spre larg.

Poate ca in Taghazout nu mai e nici urma de hippies. Insa ceva din spiritul anilor '60 e inca prezent.

Batranii Marocului sau hadjii trecutului

2009-05-26T07:50:00.000-07:00

Exista ceva mistic în expresia batrînilor din Maroc. Adesea cand îi întalnesc, ma opresc si îi privesc nedumerita. S-au ratacit oare printre secole?

In Maroc, batranetea se rezuma la cateva imagini: batrani care isi tarasc corpul ca pe o povara grea de suportat.

Adesea, obositi, isi gasesc refugiu la un colt de strada,

in lectura Coranului,

la o vorba intre hadj

sau incercind sa castige un dirham in plus cu patrunjelul si menta din gradina.

Unul in special imi este foarte drag: e un povestitor, povestitor de povesti frumoase...In fiecare seara, in Djemaa el Fna povesteste ... legende si povesti frumoase. Dar despre el si despre toti povestitorii voi scrie separat. Intrucat sunt multe de povestit.

In numele trandafirului

2009-05-25T05:54:00.000-07:00

Undeva intr-o vale la portile Saharei, într-o oaza de palmieri, în fiecare an are loc în luna mai Festivalul Trandafirilor.

O sarbatoare a culorilor si a parfumurilor, sub o ploaie de petale, pentru a sarbatorii mugurii trandafirilor ce infloresc in Valea Dadesului.

Imbracati in cele mai frumoase costume traditionale, berberii din Kelaa M'Gouna se reunesc pentru a sarbatori dar si pentru a alege Regina Trandafirului.

Cea aleasa va fi Regina timp de o zi. Timp de o zi, va defila într-o caleasca decorata si parfumata de trandafiri. Iar drumul pe care va calca, va fi presarat de petale de trandafiri.

Iar daca se intampla sa fiti prin preajma, locuitorii satului va vor lansa petale si va vor stropi cu apa de trandafir, in semn de bun venit.

Trandafirii din Kelaa M'Gouna sunt distilati în mod traditional. Uleiul esential obtinut este trimis in Franta unde este utilizat în compozitia celor mai scumpe parfumuri.

Decoratiuni marocane sau "The Art of Sensual Living"

2009-05-22T01:29:00.000-07:00

De cand am descoperit Marrakech-ul, am descoperit arta design-ului de interior. Intradevar, la ora actuala, stilul etnic este foarte in voga: indian, sud american, oriental. Insa in stilul marocan, exista ceva mai profund.

O adevarata fuziune a arhitecturii si a stilului arab, spaniol, berber si francez art deco, design-ul de interior marocan inspira astazi cele mai in voga interioare din New York, Paris sau Londra.

Stilul marocan este reflectat în culorile sale. Aceste culori intense variaza de la tonurile pamântii, la rosul pasional, albastrul mediteranei si galbenul Saharei.

Designerul de interior Meryanne Loum Martin este una dintre primii designeri care a înteles stilul marocan exprimandu-l în vilele pensiune din Marrakech: Jnane Tamsna.

Chic si de o extrema simplicitate si eleganta, Jnane Tamsna este o fuziune a stilului marocan traditional si mexican îmbinat cu elemente europene contemporane.

In albumul "New Moroccan Style: The Art of Sensual Living" Meryanne Loum Martin si Susan Sully sugereaza faptul ca Marocul poate fi locul unde s-a nascut fuziunea stilurilor. Si cu Jnane Tamsna, Meryanne a demonstrat ca aceasta fuziune este posibila. Jnane (in araba Gradinile Paradisului) pare a fi existat acolo, în acelasi loc, dintotdeauna, ca o expresie a multiplelor influente ce constituie magia universului marocan.

Lampi Essence Boheme in curand disponibile si in Romania:

Essence Boheme

http://www.essenceboheme.com

Photo: Jnane Tamsna Marrakech

http://www.jnanetamsna.com/

Shopping berber în Muntii Atlas

2009-05-21T04:28:00.000-07:00

Atunci cand iti planifici sa mergi la shopping banuiesc ca mergi intr-un mall sau in centrul orasului, pe o strada pietonala. Zilele trecute am fost la un shopping, departe de bazarurile turistice, undeva intr-o vale berbera de la poalele Muntilor Atlas.

Dis de dimineata, barbierii si-au ridicat corturile,

si primii musterii s-au instalat pe scaunele ... "confortabile".

Altii, nu au pierdut timp si au mers direct la macelar

sau la raionul de legume

in timp ce unii isi plimbau marfa prin souk.

In parking, nici urma de masini luxoase. Nu, berberii din Maroc sunt foarte ecologici.

In souk-ul de la Ida Ougourd nu se accepta plata pe card. In schimb, o gaina poate fi schimbata pe 10Kg de cartofi, o pereche de pantofi pe 3 kg de morcovi, insa un miel va trebi sa-l platiti cash. Atentie, valuta este refuzata.

As Time Goes By in Casablanca: Rick's Café

2009-05-17T05:17:00.000-07:00

Saizeci de ani dupa lansearea pe ecrane a unuia din cele mai importante filme clasice, melodrama romantica "Casablanca" cu Humphrey Bogard si Ingrid Bergman, un Rick's Café American si-a deschis portile în Casablanca. In realitate, Ingrid Bergman si Humphrey Bogard nu au fost niciodata in Maroc, filmul fiind realizat în integralitate în studiourile hollywoodiene.

Iata de ce, Kathy Kriger si-a abandonat postul de diplomat pe care-l ocupa la Ambasada Statelor Unite din Rabat. Visul ei a fost sa recreeze atmosfera filmului, un restaurant glamour piano-bar, un Rick's Café american, dar nu la Hollywood ci în Casablanca.

Situat pe culmile vechiului oras, Rick's Café este un mic palat care îmbina detalii arhitecturale din anii '40, o evocare a gloriei cinematografice de odinioara. Daca în film, Rick's Café a fost creat dupa modelul Hotelului Minzah din Tanger, Kathy Kriger a creat o atmosfera eleganta si sofisticata datorita elementelor arhitecturale si detaliilor decorative din film: elegante arcade orientale, mici balcoane la etaj si superbe lampi traditionale marocane.

In mijlocul curtii interioare, in fiecare seara, la un autentic pian Pleyel din anii '30, Issam Chabaa recreaza atmosfera filmului cu melodia "As Time Goes By".

In film, Rick's Café reflecta misterul si intriga orasului Casablanca din timpul regimului nazist francez Vichy unde numerosi expatriati se refugiau pentru a-si pregati "evadarea" spre Statele Unite. Astazi, Kathy Kriger si noua sa clientela - majoritatea fiind expatriati occidentali - au "evadat" în Maroc pentru a scapa de rutina cotidiana din Occident.

Adesea am parcurs 200Km de la Marrakech la Casablanca doar pentru o seara...si înca una la Rick's Café. Si putini sunt cei care au patruns misteriosul univers Rick's Café din Casablanca fara sa murmure înainte de plecare: .."play it again, Sam"....

http://www.rickscafe.ma/Flash_gallery_2/gallery.html

Ministero del Gusto

2009-05-16T09:16:00.000-07:00

Am întalnit-o pe Alessandra Lippini în urma cu doi ani. Fosta redactor sef al revistei Vogue în Italia, Alessandra este unul din personajele unice si avangardiste care au lasat Europa în urma si s-au instalat in Marrakech.

In urma cu 10 ani, Alessandra si partenerul ei, arhitectul de interior Fabrizzio Bizzari, au decis sa cumpere în Marrakech o casa tipic marocana, în inima Medinei. Ceea ce initial a fost destinat sa fie propria lor locuinta s-a transformat într-una din cele mai extravagante galerii de arta din Marrakech: Ministerio del Gusto.

Cand am auzit pentru prima oara acest nume, am fost surprinsa, uimita, intrigata...Exista in lume un Minister al Bunului Gust? Da. Fabrizzio este un militant fervent al Frumosului: "Realitatea este plina de lucruri urate si de prost gust: obiecte, cladiri, mobilier...90% din ceea ce ne înconjoara este urât. Si cum sunt un adevarat adept al frumosului ma întrebam daca fiecare guvern din lume ar putea avea un Minister al Gustului, pe langa Ministerul de Justitie, Ministerul Apararii, Ministerul Sanatatii..."

Scopul lui Alessandra si al lui Fabrizzio a fost sa creeze un spatiu unic, un fel de vitrina a lucrurilor frumoase, un loc in care atunci când intri sa te simti ca "acasa". De la masti africane la mobilier Phillipe Starck pana la colectia impresionanta de moda vintage a lui Alessandra, Fabrizzio nu a luat în considerare nici o regula de estetica. Doar Frumosul.

Arhitectura Ministerului Bunului Gust a fost creata folosind metodele de constructie multietnice si ferestre stil Gaudi. Barele din lemn suspendate deasupra bazinului din curtea interioara si peretii portocalii dau vizitatorului impresia de a fi în Niger sau Mali. De la balustrada din franghi, la arta stil Warol sau la dusul din trunchi de copac, Fabrizzio si Alessandra au reusit sa creeze o galerie suprarealista.

Insa adevarata minune a Ministerului este capacitatea acestui loc de a va afecta starea de spirit. Spatiul reda o senzatie de calm si serenitate. Infuzia de lumina ce se revarsa din centrul curtii interioare si se reflecta pe peretii portocalii va reaminteste ca sunteti într-un loc magic, care de-a lungul anilor a devenit o legenda a Frumosului în Africa de Nord.

Un colt de paradis...

2009-05-12T12:39:00.000-07:00

Caldura s-a instalat in Marrakech. Am închis calculatoarele, celularele au ramas într-un sertar abandonate.

Timp de un weekend, ne-am refugiat în muntii Atlas. Departe de statiunile turistice...

am lenevit printre perine brodate cu o carte si un ceai de menta

într-o camera frumoasa cu pereti mirosind a var si împodobita cu manunchi de cimbru si flori de munte,

cu cosuri de nuiele împletite de femeile berbere din sat.

Oh, dar mirosul de pamant proaspat rascolit ... painea calda scoasa din cuptorul de lut...

Sigur am ajuns din greseala intr-un colt de paradis ascuns undeva într-o vale, în Muntii Atlas.

Magnum zoom: Morocco

2009-05-07T16:39:00.000-07:00

Cele mai uimitoare poze pe care le-am vazut despre Maroc sunt cele ale fotografului francez Bruno Barbey de la agentia Magnum.

Adesea privindu-le ma întrebam daca sunt picturi sau daca

femeile berbere...

batranul hadj strabatînd ulitele înguste ale Medinei...

Valea Dadesului din sudul Marocului...

traditionalele curse berbere de Fantasia...

....au existat vreodata...

Caftanul revizitat

2009-05-06T04:17:00.000-07:00

Am avut ocazia sa particip, sa lucrez mai bine spus, la cateva defileuri de moda: în Paris, Madrid sau Barcelona. Anul acesta însa a fost sa fie Caftan 2009 în Marrakech.

Senzualitate.Voluptate. Pe podium defilau zeci de Sherazade care parca au strabatut secole, din Persia antica pana în Orientul de astazi. Sau sa fie Cleopatra ea însasi?

Realizat manual, fabricarea unui caftan necesita zeci de metri de matase, sute de ore munca minutioasa. Presarate cu diamante si perle, brodate cu fire aurii, caftanul..Oh, ce provocare majestoasa a feminitatii!

Fascinat de Maroc, Yves Saint Laurent a realizat în Paris o expozitie de 36 de caftanuri marocane antice si moderne intitulata: "Une passion marocaine".

"Cu toate ca sunt obisnuit cu lumina si culorile Africii de Nord (YSL s-a nascut în Oran, Algeria), atunci când am descoperit Marocul am înteles ca cromatica pe care o folosesc este cea a zellij-urilor (mozaic decupat) si ale caftanurilor. Indrazneala pe care am dobandit-o, o datorez acestei tari, violentei acordurilor si insolentei melanjurilor proprii Marocului." (Yves Saint Laurent)

In 2008 Colectia Cruise a lui John Galiano pentru Dior - "New Look meets the Orient" a surprins audienta din NY. Inspiratie din bazarurile din Marrakech? Da, da, sigur! Defileul a început cu legendara melodie a anilor '60 "Marrakech Express".

Am decis. Ma voi îmbraca doar în caftan. Si poate într-o zi în the New Look al lui Galiano. Maybe...one day...

Misterioasa Piata Djemaa el Fna

2009-05-05T04:20:00.000-07:00

Marrakech inseamna « Asezarea lui Dumnezeu ». Djemaa el Fna – « Adunarea Mortilor ».

Senzuala si boema, Djemaa el Fna traieste in acelasi ritm de secole. Odata cu lasarea serii aceasta piata legendara e invadata de tarabe ambulante. Cel mai mare restaurant in aer liber din lume isi incinde cuptoarele. Lampile cu kerosen se aprind pe rand. Si musterii apar. In meniu? Ah, greu de descris: delicioase supe de melci, tajine (gustoasele tocanite nord africane), fripturi cu carne marinata in zecile de mirodenii marocane, ciorbite harira sau kebaburi si merguez (carnaciori picanti). Pentru desert? Shibakiyyah - o prajitura traditionala marocana preparata cu nuca de cocos si miere.

In jurul tarabelor, in cercuri bine desemnate povestitori de legende parca decupati din cartile de istorie, imblinzitori de serpi, dansatorii gnaoua sau ghicitoare de destin iau cu asalt piata.

Si in fiecare seara , o da , de secole, spectacolul reincepe la apus de soare si se sfarseste in miez de noapte. De sus, de pe terasele cafenelei « Café de France », invaluita in aburii ceaiului de menta privesc si ma cufund intr-o atmosfera nebuna...nebuna...dar magica. Suspendata in timp.

Lifestyle in Marrakech

2009-05-03T06:47:00.000-07:00

Citisem in urma cu cateva luni un articol despre Marrakech in revista The One. Articolul, "Incursiune intr-o oaza marocana" scris cu o foarte mare sensibilitate de Anda Brandusa (nu o cunosc, dar o felicit) a aparut in sectiunea "Lifestyle". M-a incantat enorm faptul ca in sfarsit, acest coltisor de paradis - melanj african, oriental, berber si francez - atrage atentia si acasa. Speram ca datorita acestui articol (si a altora, binenteles) si cei din tara sa simta magia Marrakech-ului, mirosurile senzuale de lamai, portocali si curmali, palatele somptuase ale sultanilor de odinioara, intr-un cuvant, l'art de vivre marocan.

Da, acasa reactia a fost prompta. Un comentariu, singurul si unicul. Semnat: doamna sau domnisoara Arina.

"Interesant reportaj intr-un hotel de 5 stele, dar de ce nu spuneti si conditiile in care traieste poporul, nu cum te-ai cufundat tu intr-o canapea de catifea. Nu ne mai vindeti minciuni...sa ma duc in Maroc si sa stau la 5 stele cand de fapt realitatea e alta..Rusine stimata d na... "

Ah, l'art de vivre...Uitam deja formulele de politete. Refuzam sa privim inspre alte orizonturi, sa gustam voluptatea de a trai "altfel". Binenteles, in sectiunea "Lifestyle" Anda Brandusa ar fi trebuit sa scrie despre mizeria din coclaurile Marrakech-ului. Evident, Anda ar fi trebuit sa-si petreaca vacanta intr-o cocioaba. In Romania nu dorim sa auzim despre gradini luxuriante, hammamuri si impachetari cu dulceata de smochine. Nici despre ritmuri de jazz si blues savurate la apus de soare pe terasa unui bar elegant din Orasul Imperial marocan.

Si totusi continui sa sper ca nu e asa. Continui sa sper ca doamna sau domnisoara Arina este o exceptie. Si ca acasa mai exista interes si pentru alte culturi sau cel putin pentru lucruri simple si frumoase din locuri indepartate.

http://www.onemagazine.ro/lifestyle/turism/1057094-incursiune-intr-o-oaza-marocana